MIEREA
După origine, putem clasifica mierea în:
- miere florală (din nectarul florilor: salcâm, tei, etc)
- mierea de mană (din secreţiile bogate în carbohidraţi si minerale, de pe suprafata frunzelor sau a scoarţelor, inţepate de către alte insecte).
Culoarea mierii poate varia de la aproape incoloră (mierea de salcam), până la brun închis (mierea de mană).
Aroma mierii este dată de planta-sursă a nectarului. O miere bună (17-18% umiditate), este vâscoasă la temperatura normală (200C). Dacă umiditatea este mai mare de 20% mierea curge ca apa ceea ce inseamnă că a fost obţinută şi păstrată inadecvat, urmând a se degrada rapid, fiind o miere de calitate slabă.
O miere păstrată inadecvat fără un capac bine închis absoarbe mirosurile din jur, iar dintr-un mediu umed absoarbe umiditatea.
Cristalizarea mierii este un fenomen natural care in sine, nu afecteaza calitatea produsului. Mierea de salcam, daca este de calitate, nu trebuie sa cristalizeze, dar restul sortimentelor, cristalizează: unele mai repede (cum e mierea de rapiţă, care poate cristaliza chiar şi in faguri), iar altele mai lent (cum e miere polifloră din flori de fânaţ, din zona Transilvaniei).