POLENUL

Polenul este principala sursă de proteină cu care albinele hrănesc puietul.

Grăuncioarele de polen sunt celulele vegetale masculine cu rol în inmulţirea plantelor. Albinele îl aduna vizitând florile. Granulele microscopice de polen se lipesc de perişorii de pe corpul albinei pe care albina îi “piaptană” făcându-le mici “ghemotoace” depozitându-le în coşuleţele de pe picioruşe şi le transportă în stup pentru a hrăni puietul.

Grăuncioarele de polen au culori şi forme diferite în funcţie de specia de plantă, de exemplu: galben deschis la alun, galben închis la gura leului, galben citron la rapiţă, verzui la arţar, albastru la facelie, gri deschis la ulm şi aproape negru la mac.
Mărimea şi greutatea grăuncioarelor de polen pot fi foarte diferite în funcţie de specia plantei, durata culesului şi distanţa până la floarea sursă.

Polenul pe care îl găsim in comerţ este polenul pe care îl aduc albinuţele acasa, dar care la urdiniş (intrarea în stup), apicultorul a pus un colector de polen ce are o gratie prin care albinele nu pot intra decat daca descarcă coşuleţele cu grăuncioare. Grăuncioarele cad intr-o cutie colectoare din care apicultorul adună polenul pe care îl usucă sau îl congelează.

Polenul cu care intră în stup este depozitat în faguri şi ca hrană pentru iarnă. Pentru depozitare, albinele împing conţinutul coşuleţelor cu picioruşele în alveolele fagurilor, apoi îl bătătoresc cu capul. Pentru a nu se altera îl acoperă cu un strat de miere. Diversele tipuri de polen sunt depozitate în alveole unul peste altul. Polenul astfel depozitat “fermenteză” dând naștere la ceea ce noi numim păstură.

dr. ing. Dostetan Cornelia Abalaru