MIEREA DE MANĂ

Mierea de mană este mierea neflorală, adică nu este “fabricată “ de harnicele albinuțe din nectarul florilor ci din seva copacilor ce se găsește în secrețiile dulci de pe frunze, rămurelele sau scoarța copacilor. Este dulceața copacilor.

Mierea de mană conține mai multe minerale, mai multe uleiuri esențiale și o aromă mai puternică față de celelalte sortimente de miere.

Culoarea mierii de mană este de obicei inchisă cu reflexii roșii sau verzui, vâscozitatea este mare. Spre deosebire de mierea florală (salcâm, tei, polifloră,etc), care este levogiră datorită fructozei, mierea de mană este dextrogiră, nu atât datorită glucozei ci datorită zaharurilor caracteristice mierii de mană: melezitoza, rafinoza și erloza.

Proprietățile terapeutice ale mierii de mană, datorită bogatei sale compoziții în minerale și bioflavonoide, are pe lângă proprietățile terapeutice ale mierii florale, mai pronunțate proprietăți antiinflamatoare, antioxidante, imunostimulante, laxative, depurative, stimulează regenerarea epiteliilor, endoteliilor și membranelor celulare, fiind mai indicată în afectiunile sistemului imun, boli infecțioase, boli bacteriene, afecțiuni virale, boli dermatoligice, boli degenerative. Este cea mai indicată in tratarea locala a ranilor.

Mierea de mană este și afrodisiac masculin, care în combinație și cu apilarnilul dau rezultate foarte bune în afecțiuni ale sferei genitale legate de scăderea hormonilor, vitaminelor și mineralelor necesare pentru buna dezvoltare și funcționare a acestor organe: impotența sexuală, spermatogeneză scăzută, erecție insuficientă, durată scăzută a actului sexual la bărbați.