CRISTALIZAREA MIERII

În urma multelor întrebări pe care le primim des vis-à-vis de cristalizarea mierii, am studiat fenomenul în stupină și în literatura de specialitate și sper ca în articolul acesta sa lămurim unele aspecte.

Unii știam că mierea de salcâm sau mierea de mană nu cristalizează. Greșit! Toate sortimentele de miere cristalizează, mai devreme sau mai târziu in funcție de compoziție, temperatură și alți factori.

Compoziția merii de albine este complexă. Glucidele sunt responsabile de cristalizarea mierii. Cele mai reprezentative sunt Fructoza și Glucoza. Cristalizarea este rezultatul tendinței naturale a glucidelor de a se transforma în cristale în cursul depozitării. Temperatura scăzută accelerează cristalizarea. Viteza de cristalizare este foarte variată și depinde de raportul dintre Fructoză și Glucoză. Astfel o miere cu conținut ridicat de fructoză își păstrează timp mai îndelungat fluiditatea – cazul mierii de salcâm (poate fi fluidă 2 sau chiar mai mulți ani, sau poate cristaliza din primul an cum de câțiva ani se întâmplă datorită faptului ca în perioada de înflorire a salcâmului albinuța vizitează și alte flori – chiar rapița ce are cam aceeași perioadă de înflorire) – în timp ce o miere cu un conținut ridicat de glucoză cristalizează mai repede – cazul mierii de rapiță ce cristalizeaza in maxim 3 saptamâni (apicultoriilor dând probleme pentru că poate cristaliza în fagure), sau a mierii poliflorale.

CRISTALIZAREA MIERII ESTE UN FENOMEN NATURAL PENTRU TOATE SORTURILE DE MIERE, ESTE PROPRIETATEA CE REFLECTĂ CALITATEA RIDICATĂ A ACESTEIA.

dr. ing. Dostetan Cornelia Abalaru