COMPOZITIA MIERII

Mierea are în compoziţia sa: apă, carbohidraţi, polen, minerale, enzime, vitamine, pimenţi, compuşi aromatici şi acizi.

Apa (cum am precizat şi în articolul anterior), este între 17 – 23% şi este una „biologică”, venită de la plante.

Carbohidraţii (zaharurile sau glucidele): fructoză (38%), glucoză (31%), zaharoză (1%), maltoză şi alte dizaharide (7%).

Polenul (5%), este cel căruia i se datorează prezenţa in miere a unor cantităţi mici de: vitamine, aminoacizi, proteine.

Mineralele existente in miere sunt: potasiu, sodiu, calciu, magneziu, clor, sulfaţi, fosfaţi, siliciu.

Enzimele sunt adăugate chiar de către albine: invertaza (converteşte zaharoza in fructoză şi glucoză), diastaza (converteşte amidonul in dextrine), glucozo-oxidaza, catalaza, fosfataza.

Vitaminele existente: tiamina (vit.B1), riboflavina (vit.B2), acid nicolinic (vit.B3), vitamina K, acidul folic (vit.M), biotina (vit.H), piridoxina (vit.B6).

Pigmentii: caroten, clorofilă şi derivaţii de clorofilă, xantofile.

Compuşii aromatici: terpene, aldehide, esteri.

Acizii: gluconic, citric, malic, succinic, formic, acetic, butiric, lactic, piroglutamic, aminoacizi.

Mierea de mană conţine mai multe minerale, mai multe uleiuri esenţiale şi o aromă mai puternică decât celelalte tipuri de miere.

Aceste substanţe sunt responsabile pentru extraordinarele calităţi ale mierii, atât de apreciate de noi toţi.

Compoziţia şi efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de plantele vizitate de albine, respectiv de principiile active ale acestora.